Home Rodia

Radu Andriescu, în compania lui Kram și a altor animale diafane

Radu Andriescu, în compania lui Kram și a altor animale diafane

23 oct., 2019
Considerat un campion al discreției care „scrie atât de transparent, încât pare că povestește, pur și simplu, ceea ce i se î
Tiberiu Neacșu, despre Frank Bidart: Un poet obsesiv, cu un discurs care te schimbă fundamental

Tiberiu Neacșu, despre Frank Bidart: Un poet obsesiv, cu un discurs care te schimbă fundamental

23 oct., 2019
Puțini scriitori au avut curajul să se aventureze în colțurile atât de întunecoase ale psihicului uman și și-au îngăduit să ră
Gheorghi Gospodinov: N-am încetat niciodată să scriu poezie

Gheorghi Gospodinov: N-am încetat niciodată să scriu poezie

23 oct., 2019
Poet, prozator și dramaturg, Gheorghi Gospodinov este unul dintre cei mai traduși autori bulgari de după 1989. În opinia lui Claudiu Komartin, Gospodinov „a avut î
„Dar noi suntem oameni obișnuiți”, spune Diana Geacăr

„Dar noi suntem oameni obișnuiți”, spune Diana Geacăr

23 oct., 2019
Volumul de poeme Dar noi suntem oameni obișnuiți, publicat de Diana Geacăr în 2017, a fost întâmpinat cu nedisimulată plăcere deopotrivă
Nicoleta Crăete: Poezie și poezie. Viață și viață. Absolut tot ce trăiesc e poezie

Nicoleta Crăete: Poezie și poezie. Viață și viață. Absolut tot ce trăiesc e poezie

23 oct., 2019
Nicoleta Crăete a debutat în 2019 cu Femeia cu trupul de ceară, volum de poezii pentru care a fost premiată, cu un an în urmă, î

Note de lectură

Noi apariții


Ionel Ciupureanu | Credit foto: Cosmin Bumbuț

Ionel Ciupureanu

@
un mecanism pentru a crea texte, o tablă de şcoală
împărţită în două. pe coloana din stânga cuvinte.
în dreapta, la fel, şi-apoi eu. dacă citeam un cuvânt,
textul se scria singur pe tablă. eram încântat de
ce citeam, de talentul pe care-l avea tabla. puteam
să intru în text ca într-un film unde eram şi actor.
trăiam în cuvintele de pe tablă. era fascinant un
titlu, mi-aduc aminte: „vis zăpăcit de fluiere”.

Krzysztof Karasek | Sursa foto: Wikimedia Commons

Krzysztof Karasek

Puterea logosului

Când ei spun că vorbesc
nu vorbesc. Când nu vorbesc,
vorbesc. Ne-vorbirea nu este tăcere. Este invitaţie
într-o altă lume al cărei nume
nici măcar nu-l bănuim.

Vântul din oasele mele, nisipul zilelor mele.
Tot ce a fost nu mai este, tot ce nu este va fi.
Amintirile ne permit să supravieţuim. Dar uitarea
ne salvează din calea nebuniei. Nimeni nu-i perfect.

Sunt un exilat, aparţin păsărilor,
când voi muri, sufletul meu va zbura laolaltă cu ele
pentru a veghea când vine sfârşitul lumii.
Sunt de acord chiar să devin porumbiţa potopului.